E punctu-ntre minus și plus infinit,
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii;
Iisus la atei și păgâni credincioșii..
Ocean, sau izvor pentru sursa de apă,
Cum gând neînceput, în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi;
Un timp dintr-un spațiu, trecut, ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe,
Cum codrii, deodat’ ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs, sau dă el serenade?!?
Ce nou născut are.. și e din gonade!?!.
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces, ca născutul să treacă.
E firul de praf din nisipul de dune,
Sau stânca din ceruri.. venită Genune.
E vis, dispărut cu eșecul odată,
Cu mii de-nceputuri, e totul o roată.
E oul, celula, atom, Univers,
Ce-apar și dispar inedit.. mereu șters.
E punct relativ între proști și a ști,
Cum crezul că mori și vii iar între vii.
E ceea ce spui, e punctul la frază,
Cum crezi în dreptate și-i pură emfază.
E clipa ce trece venind, e odată,
Balanța-i fragilă, băiat.. să fi fată..
E tot metaforic; realul nu-i c-este,
Cum minți des se pierd și revin din celeste.
E luciul de apă, abis, oglindire
Cum omul de lut, e lutul în fire.
E-n pierderea vieții câștig de organ,
De inimă-n piept.. sau transplant din borcan.
E monstrul infim, sau un praf Univers,
Cum mintea drept gaj la țintitul pervers,
Copilul născut, ce-i deja la final,
Cum prostul cu nimbul de monumental.
E vârful peniței la scrisul în versuri,
Cum spate de cult sunt mulțimi, de eresuri,
Creștinul păgân e ateu revenit,
Cum bun e din rău, adevăr din mințit.
E golul din țeasta lipsită de creier..
Bethoven e geniul din cântul de greier,
E pasăre Phoenix din cenușa pădurii,
Cum omul divin.. îi este cioclul naturii.
Concis, nu e zero, nimic este totul,
Începutu-i sfârșit și copil este mortul,
Amoru-i născut, dar și leac de potențe..
Suntem stări d-idei, dintre mii d-experiențe.
E un punct, este-un cerc, e simplu o roată
Ce curge, sau urcă.. te plângi, te desfată?!
Sunt eu, prăvălire în static, inert;
Am fost, sunt, voi fi, nu mai știu, e incert!.
„Plecăm de la zero”, e-o cumpănă a minții
Ce vrem să frapeze naivi, neînstruiții..
Minciuna de secole-n troc de milenii,
Formula de-a ține real.. prin vedenii!!!
26. 08. 2010
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de zero ca punct de intersecție între contrarii, un loc al potențialului infinit și al transformării. Viața și moartea, începutul și sfârșitul sunt văzute ca părți ale unui ciclu continuu, iar realitatea este percepută ca o iluzie menținută prin credințe și interpretări.