Nu mai poți lenevi
Dimineți nesfârșite,
Triluri mii fericite
Inimi fac mai zglobii.
De culoare argintie
Strălucește-cristal
Geamul estic-fundal
Al naturii ce-nvie.
Suflet am ca de paji,
Raze-mi simt catifeaua
Stând sorbindu-mi cafeaua..
Mângâierea-i pe obraji.
Parcă totu-i ușor,
Inima îmi dă buzna..
Gându-mi zboară pe-o frunză
C-o albină-nspre zbor.
Rândunele-n zefir
Se-ntretaie grăbite;
Cuiburi fost locuite
Le repară-n delir.
Câmpul reavăn de verde
Tur de golf mă îndeamnă;
Nicio grijă de-nsemnă
Aer pur.. și de-oi pierde.
Iriși raze răsfrâng
Flori-culoare de ochi!
E-oare semn de ghiochi
La iubirea ce-o plâng?!.
Sau ce văd este cura
Fericirii eterne?..
Căci uitarea s-așterne
Și visez aventura!.
Luminișul e plin,
Mulți fac foc la grătare,
Codru stă-n depărtare
De un verde divin..
.. Pe-nspumatele dealuri
Văd turcoaz de clăbuci..
În extaz gând-mi te duci..
Ochii-mi curg ca pe valuri.
Sus sunt albi mici de vată
Nourași trecători
Iar pe pajiștea-n flori
Stau lungit lâng-o fată..
Iubitor de Armani
Îs amețit de miresme;
Consecința e lesne..
Să-mi dau zărilor banii?!.
Un cățeluș picotește
Pe-un petrol de asfalt..
De-un fior viu tresalt!!!
Ce-i?.. Ce-n soare mijește???.
De-un instant, din alt timp
O caleașcă modernă
Vine-n tropot solemnă
Cu un cal de Olimp..
Animalul lucește
-Coamă lungă, peri-pinteni,
Încordat peste altminteri
Mândru.. În jur nu privește.
Toți se scoală și admiră
Frumusețea măiastră..
.. Dau mașina grotească
Pe-un Pegas ce transpiră!!!.
Sunt topit de uimire,
Stau inert, pielea-mi strânsă;
Ce-i minunea ascunsă
Ce-a creat peste fire?.
Și acum când scriu versul
Pe vecie-s marcat,
Din real debarcat..
Vreau în cal, să am mersul!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi senină de primăvară, plină de imagini idilice și senzații plăcute. Naratorul este copleșit de frumusețea naturii și își dorește să evadeze din realitate, aspirând la un ideal de frumusețe și libertate simbolizat de apariția unui cal fantastic.