Nu pot să cânt pe codrul
Ce n-am simțit aproape,
Vecin, de unde am zborul;
Un pâlc de două ape.
.. Și l-am copilărit
În veșnice urcușuri;
Pe Ciobul povârnit
M-am dat pe derdelușuri!..
N-am fost atras de munte
-Mereu semeț, jilav-
Nu-l vreau, tâmple cărunte;
Îmi dă suflet bulhav!.
Nu-mi place abruptă pantă,
Nici să miros rășina.
Nu zbor în parapantă..
Urăsc de nu-i lumina!.
Mă simt neajutorat
Printre copacii falnici,
Frunzișul scuturat;
Îi văd soldați, nepașnici..
Sunt veșnic copleșit
De-o neînțeleasă teamă..
Nici vers n-am reușit
La codrul de aramă!.
Păcat că n-am menire
Să mă-npătrund făget.
Nu voi fi nemurire;
N-am darul de poet!.
.. Dar am sinceritatea
De-a spune; îmi place, nu..
Nu-mi trafic libertatea
De-a-mi scrie.. sufletu’!..
05. 03. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de alienare față de natură, în special față de codru, și recunoaște lipsa unei conexiuni profunde cu acesta. Vorbitorul își afirmă sinceritatea și libertatea de a-și exprima sentimentele, chiar dacă acestea nu sunt convenționale sau așteptate.