Îmi pierd privirea pe profilul tău,
Mă-agăț de buze-n maci de rouă
Și-ntrezăresc mari picuri, căci din gene-ți plouă
Și n-am nicio putere să opresc din rău.
Mă strâng în mine, am nod în respir,
Simt cerc pe tâmple, nu mai am timpane..
Un leșin simt cordul, susuri diafane
Îți mimez cuvinte, am rece transpir.
Am același tremur cu trupu-ți ce saltă,
O tobă imensă mi-e inima-n tunet..
Aș vrea să-ți fiu înger, o liră-n răsunet,
Să poți să ai zbor, muzica o haltă.
M-aș transfigura în balsam de roză,
Din miresmi să-ți iei dres pentru durere
Și nectar ți-aș fi hrană, s-ai de-ai cere..
File-n basm m-aș face, leac să ai din proză..
.. Sau te-aș îmbăta-n fină elegie,
Doar să treci de-obstacol. Să-ți fie ușor
Pun totul în joc, suflet să-nfior;
Să mă sorbi vers dulce, drog de poezie.
Ah, viața cum cere-n stăpână tribut,
Nu se-nclină, crudă la rana ce doare,
Cu risc să se piardă, singură, de moare
Într-un sublim de trup.. Mister neștiut!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dorința de a alina suferința cuiva drag. Naratorul se oferă să se sacrifice și să se transforme în diverse forme pentru a aduce vindecare și ușurare.