De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare..
Perpetuu s-am destin?.
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă-nsor cu frunza
În cânt de turturele?.
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor..
Timp să mi-l fac refrenul?.
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor uşor, de duh,
Să n-am vămi în exiluri?.
De ce nu sunt un nor
Şi de mă plâng arar,
Să mă reînalţ fuior,
Cum gândul selenar?!.
De ce nu-s curcubeu
Să m-arcuiesc spre cer;
Pictat culori de zmeu
Cu suflet giuvaier?!.
De ce nu sunt un munte;
Suiş spre infinit?..
Chiar tâmple de-am cărunte,
Apus s-am răsărit!.
De ce nu sunt un val
S-ating nud de sirene,
Să mă întind pe mal,
Să mă renasc alene?.
De ce nu sunt pământ
Că mă hrănesc cu el?
De ce n-alerg ca vânt
Aiurea, să n-am ţel?.
De ce nu sunt destin;
Fir de-un buchet, o floare?..
Să-ţi storc un fin suspin
În dar, l-aniversare..?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă de a fi altceva decât sine, de a se contopi cu natura și de a atinge o stare de împlinire și sens. Este o căutare a identității și a unui scop în viață, marcată de melancolie și introspecție.