nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum…
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum…
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu distructiv, de la scânteie la scrum, sugerând o transformare dureroasă și un final sumbru. Vorbește despre regret și despre costul unei existențe efemere, lăsând în urmă doar o umbră.