Răspundeţi-mi la o-ntrebare;
Vă convoc, toţi oamenii de ştiinţă,
Cu astrologi, profeţi, oricare
Şi cu imami, cu popi… credinţă…
Lăsaţi deoparte diferende,
Staţi toţi la masa raţiunii,
Răspundeţi doar eminamente;
Cine-s făuritorii lumii?…
Ai Universului întreg;
Nano-particule-n atomi
Spre ce ne place-n punct de-aisberg…
Autodefiniţii… OM!?.
Tot ce există-i minus, plus,
Y sau X, duble catene;
Nimic nu poate fi indus..
Nu-s anticorpi, făr-antigene!.
Nu-i biologic, mineral,
Fără perechea-i fals opusă;
Nici în gândire, nici astral!..
Nici fizic nu-i, nici presupusă!.
N-ar fi uscat, de n-ar fi ape,
Nici sateliţi, de nu-s planete!
Minciuni n-ar fi, de nu-i dreptate…
Bărbaţi n-ar fi, de n-ar fi fete!.
N-am şti de zi, de n-ar fi noapte,
Nici mers n-ar fi, de n-ar fi cer!
Cărţi n-am citi, de-am fi „stingher”!..
De nu ne-am naşte, n-ar fi moarte!.
Extrapolaţi micron, gigant,
Luaţi-o pe fir de-nţelepciune;
Dumnezeu singur e neant…
De nu-i Femeia-Start-Genune!.
Nu e doar UN Atotputernic,
Cum nu-i doar singur Un Bing Bang;
Lipseşte-ambilor „O”- Cucernic,
Făclia, Receptacul.. Yang!.
E capitală întrebarea;
De-am şti răspunsul, am şti totul
De noi, de Pluton, praf.. de floarea..
Din pasageri, am fi pilotul!.
Evident, pierdem timp amarnic
Necăutând ce n-am găsit;
Orice-nceput e-un duo-apartnic..
Zero-i plus- minus infinit!!!.
PS
Doamne… e-n limba strămoşească,
Zeificând pe Domnul Nostru,
Uitând Zeiţa, Doamna Noastră..
Cu EA, ne-am îndeplini.. rostu’!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura duală a creației și a divinității, sugerând că atât principiul masculin, cât și cel feminin sunt esențiale pentru existență. Pune sub semnul întrebării concepțiile tradiționale despre Dumnezeu și importanța rolului feminin în univers.