Se curge roșul limpede de lacrimi
Din ochiuri înțepate-n căi spre vise
Pe-artere cu plecări și-ntoarceri, nepermise
Pe vene ce se strâng de-albastru-n șir de patimi.
E sângerie ruta de scurgerile prelinse
Ce-mprăștie dorinți scăpate de control
Slăbind încet șuvoi, ce nu-și mai joacă rol..
Lași toți își pierd în van ambițiile pretinse.
Arm „A K, M” ult, atât de mult sperată
De-a fi unealta vieții, ca și-alte vitamine
Și hoardele mărețe, cum trombocite-n vine
Și tot n-adună flux, n-oprește plaga spartă!..
E-un straniu holocaust filia-n venisecții
Cu promotori rapaci, avizi de vampirism,
Tăindu-ne-ntre noi, pierduți în spiritism,
În perpetuu genocid.. Dracu-la, ne-a dat lecții!.
Prea multe sunt trasee pierdute din eroare,
Ne dispersând pe secte.. Ne vindem doctorii
Și credem vindecări din vorbe, oratorii!
Desangvinizăm știința! Urâm „coagulare”?!?
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of loss and despair, portraying a world where life's essence is draining away. It speaks of internal wounds, betrayal, and the futility of hope in a world consumed by darkness and self-destruction.