M-așez peste pământul moale,
Sunt vlăguit de frumusețe;
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale..
Planeta e la bătrânețe.
O ciocârlie stă-nfiptă
În raza soarelui fierbinte..
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.
Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit de fond.
Sunt călător stând ațipind..
Sunt una cu nisipul blond.
Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare..
Știu loc de joacă cu delfini.
Deja-s pe țărm, sunt iole-n zare,
M-afund în larg în ape reci.
Sunt un Pegas, căluț de mare,
Ești o amazoană.. mă petreci!?
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie contemplativă în natură, unde naratorul caută refugiu și evadare din realitate. El se conectează cu elementele naturale și își imaginează o lume idilică, plină de frumusețe și joc.