Trăiesc un simțământ aparte;
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.
Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd „replay” de apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.
Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.
Trăiesc coșmar de informații,
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust.
Mă-ndrept aliniat spre haos.
Trăiesc omoruri planetare,
Văd lângă mine cum se moare;
Nu-i scară de orori se pare.
Planeta-i piatră de-ncercare!?.
Trăiesc ora pedepsei, oare,
Ce nu ne-alege.. fiecare!?
Ne merităm destin comun;
Nenorociți! Pierdem imun?!?
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de iminentă apocalipsă și distrugere planetară. Vorbitorul se simte neputincios în fața dezastrului, trăind un coșmar continuu de moarte și haos.