Aș vrea să mor într-o vară,
Să nu-mi înghețe suflet în zbor,
S-am lume-n puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.
Aș vrea să mor într-o vară,
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig.. pân’ se trece.
Aș vrea să mor într-o vară,
Să nu-mi pară rău după soare,
S-am pielea mai laie, nu ceară..
Ce-mi dă o aliură de mare.
Aș vrea să mor într-o vară,
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.
Aș vrea să mor într-o vară,
Să nu-mi treacă timpul mai iute;
S-am noaptea mai scurtă, fugară..
Că-mi dă un câștig de minute.
Aș vrea să mor într-o doară,
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp ca nimic să nu pară..
C-un aer de „charm” de amurtă.
Aș vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb ața-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea, în pelerinaj.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a muri într-un cadru idilic, vara, pentru a evita frigul și regretul. Vorbitorul își dorește o moarte senină, în armonie cu natura, transformând moartea într-o experiență poetică și acceptabilă.