La ora farfuriilor zburătoare
Îți recomand inima mea
Această
Corabie cu pânze
Din asfințite vremi
Știu
s-ar putea ca unii să zâmbească
dar tu vei naviga fără habar
din portul de pe marginea ferestrei
până la împietritele valuri
ale munților lunii cu piscuri
albe de chiciură
ca turlele
unei catedrale pierdute
cu noi
în ianuarie.
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă complexă despre oferirea inimii cuiva. Folosește imagini fantastice și onirice pentru a descrie o călătorie imaginară și emoțională, sugerând o propunere unică și neconvențională de iubire.