Dan Botta – Nici Azi
Nici azi nu-mi aduce nimic lumina,Și timpul sfârșește în gând și-așteptare,Voi fi (dar mai pot eu să fiu?) ca grădinaCe-n ger împietrește, cu pomii în floare.
Versuri corectate și adnotate
Nici azi nu-mi aduce nimic lumina,Și timpul sfârșește în gând și-așteptare,Voi fi (dar mai pot eu să fiu?) ca grădinaCe-n ger împietrește, cu pomii în floare.
Oh, Doamne, rău m-ai urgisit,În soarta mea m-am împietrit:Rămân ca marmura de rece,Să plâng, să sufăr, am uitat.Am fost un cântec care trece,Și sunt un cântec încetat:Rămân ca marmura de rece,Uscat e tot ce-a înflorit,Entuziasmul a murit,Și a mea inimă a-nghețat.Am fost un cântec care treceȘi sunt un cântec încetat
Sufletu-mi dă brânci, în magia unor stânci,Vasele mi le descurci, inima-mi curgi!În dungi și pori, cioplit în scări, ciuntit parcă de chiori..Un monolit.Om neclintit ce vreau să știu..De ce sunt viu?.. În piei și oase de granit,Din coapse-nmărmurit, de ochii ei sunt împietritOchii de Vasilisc, meduză ce mă schimbi în sfinxRâsu-ți de linx..Te-ntrebi.. „Oare vorbește? … Citește mai mult
E o lume ce apunePe oriunde mergiVăd copii ce crescȘi-n inimi parcă-s tot mai reciCine vrea să se opreascăSă privească-n jurToate par să împietrească.Vorbe goale, suflete amareFără cuvinte, din cele sfinteInimi stinse, neîmpliniteFără Scriptură, doar împietrite.E o lume ce-nțelegeParcă tot mai greuCă în suflet toți ne stingemFără DumnezeuMulți adulți lipsiți de viațăZilnic obosițiNu mai pot … Citește mai mult
Și tuCu pletele ploii și pomeții vântuluiRetrage-te.De ce-mi te arățiÎn zborul fluturilor de vară?Aici eu sunt lipsit de inimă.Piept în piept cu zidulMă-mpietresc, zid devenind.