D – Al Șaptelea Trandafir

Înflorind adânc într-o pădure întunecată,
Eu, care am fost originea, am fost creat de Dumnezeu.
Ceea ce spun acum este din trecut, viitor și adevăr,
Al șaptelea trandafir.
Un mare dragon a fost alungat din rai,
Am căzut pe pământ,
Propriul meu timp scurt, eu am trimis dezastru.
Flautul fermecat cântă notele de moarte, uluitoarea omenire.
Asupra judecății ziua dureroasă va deveni trecut,
De prea mult timp înainte, noi trebuie să ne confruntăm cu acest lucru.
Coroana de flori vrea să caute inima,
Hai să ne rugăm.
Oglinda adevărului,
Roșul devine o floare sângerie,
Așa am spus,
Iar împreună căutând pistilul care va naște sânge reînnoit.
Când furia vie arzând este vărsată,
Revoltele se vor opri,
Ceea ce aduce ruină va fi ruinat.
Turnul de spini protejând numele lui Dumnezeu,
Va fi o fortăreață a dreptății,
Rugându-se la ce ar trebui să facă cei credincioși,
Îmi doresc să devină realitate,
Trebuie să ne confruntăm cu acest lucru,
Îmi iau înapoi corpul perfect,
Moartea ajunge departe.
Ei îl laudă pe Dumnezeu și trăiesc în armonie cu pădurea,
Care, probabil că Pământul a fost dat învăluit în confort.
Asupra judecății ziua dureroasă va deveni trecut,
De prea mult timp înainte, noi trebuie să ne confruntăm cu acest lucru.
Coroana de flori vrea să caute inima,
Hai să ne rugăm.
Rugându-se la ce ar trebui să facă cei credincioși,
Îmi doresc să devină realitate,
Trebuie să ne confruntăm cu acest lucru,
Este nevoie înapoi de corpul perfect,
Moartea ajunge departe.
Oglinda adevărului,
Roșul devine o floare sângerie,
Așa am spus,
Iar împreună căutând pistilul care va naște sânge reînnoit.
Oglinda adevărului,
De la corpul lui Adam care doarme, vine către Eva,
Așa am spus,
Iar împreună căutând pistilul care va naște sânge reînnoit
Și revine la acest piept să viseze eternitatea indicată.
Copiii trec prin porțile înguste cu mâinile întinse,
Astfel încât pot să-i văd înflorind a doua oară.
Dumnezeu știe…