Lumina unui felinar îmi bate-n geam
Frigul m-a făcut să prețuiesc tot ce am
Bulevarde goale, nicio mașină-n zare
Pustietatea din peisaje mă bagă-n stare
Eu simt căldura din răcoarea serii
Roua dimineții îmbibă pereții-n neajunsurile vieții
Răcoarea trecută prin geamul puțin deschis
E deja toamnă dar parcă ieri a nins
Aduce cu ea gândurile și regretele ultimelor luni
Nu-i las să-mi afle secretele
Să explic tuturor devenea sufocant
Nimic nu mă mai inspiră, sunt deja inspirat
Orice ar fi, oamenii care se gândesc la moarte se duc primii
Că ajungi mereu unde nu ți-ai dorit
Nu știi ce-ți rezervă viitorul, nici măcar prezentul
Trecutul e vag și-ncețoșat că refuzi tratamentul
Orice ar fi, oamenii care se gândesc la moarte se duc primii
Că ajungi mereu unde nu ți-ai dorit
Nu știi ce-ți rezervă viitorul, nici măcar prezentul
Trecutul e vag și-ncețoșat că refuzi tratamentul
E ceață peste acoperișuri de case
Pași nu se mai aud, e târziu, aproape șase
Bătaia ploii peste orașul ăsta pustiu
Straniu dar mă face să mă simt viu
Fericirea e acum doar o idee distantă
Nici măcar nu e vorba de distanță
Că drumul s-a surpat demult sub presiune
Am încercat să-l pavez cu hedonism și lipsă de compasiune
Nu m-am salvat, traseul a rămas neterminat
Determinat, s-o fac până la capăt până o să-mi recapăt
Tot ce am pierdut până acum mai puțin timpul
Măcar să o fac până se schimbă anotimpul
Viața ți-o sculptezi tu doar că nu ți-e dată dalta
Tentații, capricii devenite vicii ți-au furat viața și
E prea târziu când realizezi că nu mai poți să te oprești
Singur pe mare nici nu mai știi ce urmărești
Țărmul e departe, nici nu-l mai zărești
Pierdut între întrebări și răspunsuri fără impulsuri
Între sensuri și drumuri ce ți le alegi
Greșești, mă întrebi lucruri pe care nici tu nu le-nțelegi
Faci promisiuni cu speranța că voi uita
Așa cum a făcut el, așa cum a făcut și ea
Renunță să-ți mai pese de cei cărora nu le-a păsat de tine
Așa cum a făcut el, așa cum a făcut și ea
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și introspecție profundă. Naratorul reflectă asupra trecutului, regrete, și a sentimentului de singurătate, într-un peisaj urban dezolant, căutând un sens în viață și depășirea obstacolelor.