Costel Zăgan – Verde Spre Roșu

Destine sfărmate-n mii de bucăți, roșul,
pur sau impur, niște absurdități, murdări.
Te de sânge nevinovat, libertate, egalitate,
fraternitate, îngerii sau dracii conduc lumea.
Doamne, vine primăvara degeaba.
Ce roșie-i iarba
și ce verde era
odată.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Sensul versurilor

Piesa exprimă o pierdere a inocenței și o deziluzie față de lume, sugerând că idealurile de libertate și fraternitate sunt compromise. Natura, odată verde și plină de viață, este acum pătată de roșul sângelui, simbolizând violența și pierderea.

Lasă un comentariu