Hai să dăm mână cu mână
Am cântat nu prea demult
Și de-atunci limba română
Plânge și eu n-o ascult.
Am cântat nu prea demult
Hei, deșteaptă-te române!
Iarba rea însă n-am smuls
Doar neghina îmi rămâne.
Hei, deșteaptă-te române!
Căci din nou limba română
În cuvinte mici apune
Hai să dăm mână cu mână.
Să cântăm, de nu-i prea mult
Taci și tu, că eu te-ascult.
Costel Zăgan, Poeme infracționale
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de tristețe și dezamăgire față de starea actuală a limbii române și a societății, comparând-o cu o horă a unirii cântată doar de o singură persoană. Versurile sugerează o pierdere a valorilor și o lipsă de acțiune pentru a schimba situația.