Dragă Kușim, am înțeles că ieri a plouat
și la voi în Uruk. Ești un mare gurmand,
dacă în numai 37 de luni ai dat gata
29 086 de măsuri de orez. Eu în aceeași
perioadă, ceva mai târziu, am citit/scris
doar vreo 3852 de versuri și vreo 25 234
de rânduri de proză și critică literară. Nu
mai pun la socoteală berea, micii și cafe
lele cotidiene. Totuși, tăcerile noastre sunt
compatibile sută la sută. Aștept doar un ţi
păt divin să le pună în valoare. Pentru că eu
ți-s prof de Limba Română. Nu pot să-ți spun
mai multe, deși tare aș vrea. Decența însă mă
împiedică. Așa că te salut doar cu 20.01.1958.
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II
Sensul versurilor
Piesa este o scrisoare adresată lui Kușim, exprimând admirație pentru apetitul său impresionant și reflectând asupra tăcerilor compatibile dintre cei doi. Autorul, un profesor de limba română, își exprimă afecțiunea într-un mod reținut, sugerând o legătură profundă, dar neexprimată pe deplin.