Toată lumea crede c-au dispărut de pe fața
pământului. S-or fi retras pe partea nevăzută
Ori s-au autoanihilat. Frumos și adevăr dimineața.
Frumos și adevăr la prânz, frumos și adevăr la
cina cea de taină. Nu e bine, ceva a fost în neregulă.
O fi vrut poezia să se logodească, fir-ar să fie!
Și eu n-am știut nimic.
Frumoaso, tu ești fata morgana din deșertul
inimii. Pentru tine renunț la orice oază virgină,
însă mai întâi citește-mi poemul.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de dispariția cititorilor de poezie și o căutare a sensului în artă. Poetul se simte pierdut și își dorește ca poezia să fie apreciată, oferind totul pentru un cititor ideal.