Lui Emil Brumaru in memoriam.
Îngerii se-ntorc acasă
îngerii se-ntorc în cer
pare că nu le mai pasă
şi se duc aşa stingher.
Îngerii se-ntorc în cer
îngerii ne lasă singuri
şi-n tăcerile de fier
rugineşte-un mugur.
Îngerii ne lasă singuri
pare că nu le mai pasă
zăpadă avem-n linguri
îngerii se-ntorc acasă.
Îngerii se-ntorc în cer
plictisiţi nimic nu cer.
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de plictiseală cosmică și melancolie, sugerând că chiar și îngerii se retrag din lume, lăsând în urmă un sentiment de singurătate și decădere. Motivul central este întoarcerea îngerilor acasă, simbolizând o pierdere a speranței sau a sensului.