E timpul, fraților, mă dor
Toți nervii la televizor
Istoria contemporană, vai
Pe sus e luată de tramvai.
Doar îngerii mai merg pe jos
Și calcă tot ce nu-i frumos
Se scoală muncitoru-n pripă
Neveste-i arde o aripă.
Și-n fund soldatul la cazarmă
Se pregătește s-o adoarmă
Savantul însă fiind mai pur
O dă de-a dura prin azur.
Și lumea toată îi admiră
Și le mai sparge-n cap o liră.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume deziluzionată și haotică, unde valorile sunt distorsionate și există o ruptură între idealuri și realitate. Se simte o critica la adresa societatii contemporane si o stare generala de melancolie.