Ca pâine a Vieții,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu brațele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu.. M-ai primit?.
Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
să-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu.. M-ai primit?.
Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
„Primește-mă Doamne! ”
Striga-vei cu lacrimi.
Și Eu voi răspunde:
„Dar tu.. M-ai primit? ”
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre sacrificiul suprem și iertarea oferită de divinitate. Refrenul repetitiv pune accent pe importanța acceptării acestui dar divin, avertizând asupra consecințelor refuzului.
