În întunericul serii
O flacără s-aprinde ușor
Se sting scânteie cu dor
Se duc zilele verii.
Un gând pierdut în amintire
A rămas în nemurire
Cântecul din inimă s-a stins
Altul nu s-a mai aprins.
În haina vremii desfăcută
Viața trece prea tăcută
Se risipește-n vânt
Ca frunza căzută pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii vieții și a amintirilor pierdute. Vorbește despre cum viața se scurge tăcut, asemenea unei frunze care cade, lăsând în urmă un sentiment de melancolie și dor.
