Versuri corectate și adnotate
Eşti doar o frunză neajutoratăPurtată prin curenţii unui râu,Lovită, zdrenţuită, resemnată,Târâtă în al valului desfrâu.Tânjeşti, privind spre mal, spre acalmie,Să ieşi întreagă din acest tumult,Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,De s-ar putea, cum ai mai fost demult.Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,Lovindu-te de ramurile reci,Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnăSă te … Citește mai mult
O frunză ascultă cum, jos,Privind-o cu ochi de mormânt,Pământul șoptește duios:– Te vreau și pe tine-n veșmânt!.– Ai vrea, tu, dar pune-ți în cuiȘi pofta, și ochii, și tot,Că nu-s eu chiar a nimănui,Ori petic la țol de netot!.Eu-s frunză de neam, de stejar,Iubită de Soare și Vânt,Iar Soarta mi-a spus c-am un dar:Să nu … Citește mai mult
În întunericul seriiO flacără s-aprinde ușorSe sting scânteie cu dorSe duc zilele verii.Un gând pierdut în amintireA rămas în nemurireCântecul din inimă s-a stinsAltul nu s-a mai aprins.În haina vremii desfăcutăViața trece prea tăcutăSe risipește-n vântCa frunza căzută pe pământ.
A căzut o frunză-n calea ta.Str 1:A căzut o frunză-n calea taRătăcind pe-a vântului aripăAi zărit-o și-n aceeași clipăAi strivit-o călcând peste ea.Str 2:N-avea grai să strige-n urma taNici putere să spună cât o doareȘi-a rămas pierdută pe cărarePloi și vânt trecut-au peste ea.Refren:Stătea lipită de pământ și se-ntrebaCe-ar face dacă vântul ar lua-oȘi-o clipă-n … Citește mai mult