Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, să-ți grăiesc, până n-apuc a muri!
Răbdare îți zic să faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin jurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul absolut al unui îndrăgostit față de persoana iubită, chiar și în fața morții. El își declară supunerea și dragostea eternă, cerând iubitei să-i păstreze inima și amintirea.