A căzut o frunză-n calea ta.
Str 1:
A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă
Ai zărit-o și-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
Str 2:
N-avea grai să strige-n urma ta
Nici putere să spună cât o doare
Și-a rămas pierdută pe cărare
Ploi și vânt trecut-au peste ea.
Refren:
Stătea lipită de pământ și se-ntreba
Ce-ar face dacă vântul ar lua-o
Și-o clipă-n palma ta ar așeza-o
Dar a rămas acolo undeva.
Final:
A căzut o frunză-n calea ta
Și cine știe câte-or să mai cadă
Dar n-ai să știi nicicând
Și nu-ți va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tăuuuuu..
Am fost euuuuuu…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o persoană care se simte ignorată și rănită de cineva drag, comparându-se cu o frunză căzută, strivită fără importanță. Metafora frunzei subliniază sentimentul de insignifianță și durere resimțit de persoana respectivă.