Ideilor mari, luptătorii le-nchină
Elanul întreg, în bogată risipă,
Cum fluturii nopţii s-avântă-n lumină
Chiar dacă-şi vor arde plăpânda aripă.
Şi-n clipa supremă, pe tainice clape,
Din jertfele lor înfloresc simfonii
Şi cântec de lebădă sună pe ape:
Fior tremolat în prelungi agonii.
Noi ştim că plecară, cu aripi uşoare,
Spre ţărmul de pace din zări violete,
Dar, crunt, despărţirea aceasta ne doare,
Adânc sângerăm în tristeţi şi regrete.
Plângând tinereţile lor netrăite
Şi gândul ce moare-n cuvântul nespus,
Doar lacrima grea, cu nădejdi infinite,
Mai miruie sufletul nostru răpus.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus celor care s-au sacrificat pentru idealuri mărețe. Exprimă durerea și regretul celor rămași în urma pierderii, dar și speranța într-o viață de apoi pașnică.