Nu-ți face din melancolii
Decât senine poezii.
Melancolii fără destin,
Spre care vii, din care vin.
Cu viețile suind în preț,
Al lumii trist și vag dispreț.
Aștept, amână până când
Simți răstignire în cuvânt.
Nici sfântul nu va mai fi sfânt
Și raiul va râvni pământ.
Sensul versurilor
Piesa explorează melancolia și efemeritatea vieții, sugerând o căutare a sensului dincolo de suferință și disprețul lumii. Versurile ating teme legate de sacralitate și dorința de transcendență.