E timpul să te treci în viața umbrei
Unde sunt strânse cete de cuvinte
Unde un dor de tine te cuprinde.
Tu poți însingura coline sfinte
Și nu poți fi trecută cu vederea
Caldă ca lâna, palidă ca mierea.
Acestei liniști prețul nu i-l cere
Zidită fie gura care minte
Răzbunătoarea, simpla mea putere!
E timpul să primești culori promise
De plopii, de păianjenii din vise,
Și de tristeți în sine compromise.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de iubire și dor, într-un context melancolic. Vorbește despre puterea interioară și acceptarea tristeții ca parte a vieții.