Constanţa Buzea – Exil

Că înțelegi că nu
În fața toamnei nu mă lipsesc
De gesturi și de chip
Nu te mai pot lăsa
Eliberează-mi cerul în care stai
Dar și pământul
Sunt stele tinere acolo apărute
Cât timp cu disperare te-am iubit
Sunt flori ce nu te vor înfiora
Și nici nu vor să te străbată-n
Creștere
E dreptul lor să-mi fie bucurie
Fii exilatul lumii mele-ntregi
Îndepărtează-te și nu te răzbuna

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința de a se elibera de o relație trecută și dureroasă. Vorbitorul cere persoanei iubite să plece și să-l lase să-și găsească bucuria în altă parte, acceptând exilul acesteia din viața sa.

Lasă un comentariu