Sunt în crescendo. Eu voi învinge totul muzicalmente.
Fugind. Spune-mi Pavarotti de rapcore.
Vindecând. Sufletul artei, inimă bacantă, Copil ca Dante. Ar fi de ajuns o melodie frumoasă,
Frumoasă această muzicală beligeranță de hip-hop, de trap, de rap, boom bap, îngurgitare de rahat,
Adică căcat, deschideți acea poartă a minții.
Vă rog, nu masacrați diversitatea, se simte?.
Ce p***a mea zici acolo, bă, c****? Că n-am înțeles nimic.
Te f*te pe tine talentul cu arta, coardă? Ieși din schemă.
Fă și tu rap ca lumea și nu te mai screme atâta pe beat,
Că la cât zbieri aiurea o să-ți plesnească o venă.
Mda. Dai de, dai de, dai de, dai de tine dacă te cauți și îți deschizi un pic capul,
Că nu te reține nimeni să faci într-un singur mod rapu’,
Că sufletul urlă, poate că plânge, șoptește uneori.
Artistul e actor, trebuie să exprime.
Nu-i despre rap, e despre emoție,
Iar rap-ul e instrumentul, dar nu idolul
Să-ți faci din el religie și să te-nchini la el, că nu ești sigur pe ce cânți, asta-i scuză!
Să te limitezi la RAP ADEVĂRAT când ce simți pe beat primează, las-o-n p***a mea!
Când ai apreciat ultima dată calitatea, nu vechimea?.
Asta-i casta cu tact,
Au ce ai tu pe track,
Dar tu nu te compari pentru că n-ai dat startul.
Aprioricul p***, te bagi tu!
N-ai treabă cu rap-ul!
D-asta-i de căcat
S-ai ținta pe cap,
Doar fiindcă tu n-ai fost generația lu’ tac-tu.
Totuși, continuă ce faci tu!.
Că publicul e factorul principal, te coboară, te ridică – opuși.
Respinge necunoscutul că provoacă frică. Își
Ia de-a gata orice părere despre muzica lui,
Bazată pe muzica altuia care-l critică.
Asta-nseamnă să n-ai o opinie? Nu,
Ci să ai perspective bazate pe tine.
Hrănește-ți siguranța de sine și-nainte
S-ai o problemă personală cu ceva, rezolv-o pe aia cu tine!.
Știu! Reclama negativă-i cea mai pozitivă
Și oricum n-aveți habar de stiluri muzicale.
Vreți cu toții evoluție și muzică nouă,
Da’ asta nouă nu vă gâdilă la retroactivă.
Da’ gata! Totul e fix așa cum nu-i mai bine,
D-asta orice tip de artă trebuie susținut.
Eu nu mă cert cu nimeni,
Eu despart cuvântul „ce artă” și mă minunez de ce-am făcut!
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă a scenei muzicale actuale, în special a lipsei de originalitate și a refuzului de a accepta noul. Artistul îndeamnă la evoluție, la aprecierea calității și la formarea unei opinii personale, bazată pe experiență proprie.