Civic Rebels – Lacrimi de Codru – Sânziene

-Ce te legeni, codrule?
Parcă nu-ți văd umbrele..
Nici cărări nu-ți mai găsesc,
Crengile ți se răresc!.
-Tot aici sunt, orbule!
Nu mai am ce legăna!
Nu-i vântul de toamnă, cel ce-mi lasă rană,
Nici gerul de iarnă, dacă trece vremea mea!.
Am aflat
Că-n codru-ntunecat,
Sub copaci, la apus,
Sânziene s-au ascuns!.
-Ani de zile m-ai cântat,
M-ai iubit, m-ai lăudat!
Și m-ai numit frate!
Cum îmi ești tu frate, când mă duci la moarte?
M-ai trădat și m-ai tăiat!.
Am plecat,
Sus în codru-ntunecat,
Sub copaci, la apus,
Sânziene s-au ascuns!
Pe cărări de munte
Prin negru uscat de frunze,
Prin pădurea veche
Glasul dacilor se pierde.
-Unde-s ai mei cântători
Urșii-mi pleacă cerșetori,
Cum ai tu cuvânt?
Mă culci la pământ,
Să rămân doar rugi,
Cimitir de buturugi!
Am plecat,
Sus în codru-ntunecat,
Sub copaci, la apus,
Sânziene s-au ascuns!
Pe cărări de munte
Prin negru uscat de frunze,
Prin pădurea veche
Glasul dacilor se pierde.