Versuri corectate și adnotate
Dunăre bătrână, spune, ce ascundeTrupul tău în unde,De te zbați în maluri, urli de mâniePână ce Carpații piscurile-și pleacă,Apa ta să treacă,Gâlgâind în mersul ei de vijelie?Din adânca umbră de pe malul verdeGândul meu se pierdePeste nesfârșirea căreia-i plutești,Peste timp de astăzi și de altădată,Când bătea curatăInima în pieptul lumii românești.Că de-au fost păcate, lipsă … Citește mai mult
Eu mă-nchin la Tata, nu dau doi bani pe Papa,Poți să cânți la harpă cu aceleași mâini ce-au dat la sapă.De ce dăm bani pe apă, de parcă a fost inventată,Pentru combinațiile lor să ne-o dea poluată.Gratis populației din ce primim de la natură,Că-i pământul tuturor, nu al m****i, f***-n gură!Și legile să ne ajute, … Citește mai mult
-Ce te legeni, codrule?Parcă nu-ți văd umbrele..Nici cărări nu-ți mai găsesc,Crengile ți se răresc!.-Tot aici sunt, orbule!Nu mai am ce legăna!Nu-i vântul de toamnă, cel ce-mi lasă rană,Nici gerul de iarnă, dacă trece vremea mea!.Am aflatCă-n codru-ntunecat,Sub copaci, la apus,Sânziene s-au ascuns!.-Ani de zile m-ai cântat,M-ai iubit, m-ai lăudat!Și m-ai numit frate!Cum îmi ești tu … Citește mai mult
Pestisorul de aur ce-mi poarta noroc,Mic cat un boboc,Am auzit de raul PrutSi-l fac cunoscut.Pe la noi trece Dunarea inspumataCe are cureaua lata.Nadia Comaneci ne face cunoscuti prin lumeCu parul in spume.Sabia lui Stefan e la turci departeSi are valoare aparte,Cu el ne mandrim in lumeCa a fost luptator anume.Pamantul nostru, pamant sacruA fost ingrasat … Citește mai mult
Umbre din cetăți povestite-n alte dățiDespre cei care-naintea noastră se luptauPe jumătate adormiți plătim biruri și plățiNu facem nimic, doar zicem: auu!I:Nu-i nimic degeaba, nu-i nimic degeaba, nu eRepetăm la infinit până subconștientu-n suieDacă tu nu miști acum, noi oricum nu ne oprimDrumurile întotdeauna fac să ne-ntâlnimStau drept ca un brad în furtuna vremilorSpun lucrurile … Citește mai mult
Începuse iarăși să ningă.Luminile caselor răsfirate pe deal,dincolo de gară,se zăreau tot mai ștersedupă perdeaua vălătucităa fulgilor mari și grăbiți.La capătul de sus al satului,unde începeau munții,se întunecase a ninsoare bogată;zările se mai deschideauînspre tăcutul deal al Cetății,fără luminiși fumuri din coșuri de case.Nimeni nu își ridicase casă acolo.Bătrânii spuneau că în adânc,în cetate, sub … Citește mai mult
În brazi, în paltini, în stejarieu am părinţi şi fraţi şi neamuri.Nu frunza tremură pe ramuri,ci numai ochi adânci şi mari.Toţi dacii de la rădăcinăard în molizi, sub largi cununi.Pe cer, cu vârfuri de goruni,scriu uricarii, cu lumină.În frasin, ca-ntr-un vechi altar,slujeşte încă un vlădică.În creanga dârză se ridicăo mâna aspră de plugar.Iobagii cresc din … Citește mai mult
Colo-s surele ruineCătre Dunăre privescCum tot vine apa, vine –Martori vremilor trecute,Cât sunt astăzi de tăcute,Numai inimii-i vorbesc. Eu mă uit pe apa surăÎncreţită-abia de vânt;Apa lângă mal murmură.Trec şi vremile-nainte,Trec şi-aducerile-aminteCum trec toate pe pământ. Au pierit acele glorii,Şi-alte-asemeni nu se nasc –Ah, dar iată luptătoriiScutul lor cum îl aruncă,Sapă, cum le-a dat poruncăMeşterul … Citește mai mult
Despre voin-am să ştiu nimic, niciodată.Sunt, fără îndoială, cel dintâicare vă caută umbraprintre arboriişi râpile despicate de ger,ale graiului nostru,printre boabele de grâuşi rădăcinile de mătrăgună,în fântâni cu hoituri de vulturidevenite apă verde,în piatra colcăind de aurşi în văzduh.Unde sunteţi? Unde v-a tăinuitîntunecata voastră justiţie,unde v-aţi spulberat?Sunt sigur că aţi fost,trebuie să fi avut o … Citește mai mult
Cu-amara îndârjire a dacilor bărboși,pe lespezile Romei târâți, roși de sarcasme,sub scuturi vechi, ca pleoape căzând pe ochii scoșiși sânge spart, superb stagnând sub cazne,așa te strig, cu gura strivită de potcoave,de numele tău arsă, în care-ntrezărescgenunchi de anemonă și carne de garoafe,culori care-n miresme suave putrezesc.Sălbăticii subtile, priviri fierbinți ca huma,în mine trec și-ntârzii … Citește mai mult