Cino – Suflet.
[Splash Studio].
Ai da orice să poți s-o faci, dar nu poate fi oprit,
Timpul a văzut prea multe să rămână neclintit.
Eternitatea-i un mit, e un beat amortit,
Amețit de sunete ce sună la infinit.
Și eu sunt gol, simt că cobor, domol,
Fără nici un rol, cu capul în nor, totuși pe sol.
Imbatabil c-o senzație de zbor,
Fizic mor, ușor, sunt un simplu călător.
Printre stele și comete în forma mea astrală
În starea în care, nimic nu mă mai doboară.
Cuvintele nu mai omoară, nu există nici boala
Și nici greșeala prin pulbere stelară și căldură solară
Într-o pace interioară, pe-o stare primordială
Caut o comoară, nu vrea să apară.
Un gând, purtat de vânt m-aduce-n simțământ
Îmi iau avânt, mă zbat, mă zvânt, cobor pe pământ!
Refren:
Aud șoapte strigate în obscuritate
Vad lumini colorate, simt forțe parfumate
Navighez pe un râu ce curge departe
Ce izvorăște din viață se varsă-n inumanitate.
Poate eu și tu, poate da sau nu,
Poate vei afla răspunsul care-l vrei acum
Pot fi eu și ea, poate nu sau da,
Poate știi ceva, poate e mai bine așa.
Plutesc prin atmosferă lin sub cerul senin
C-o senzație ciudată de organism intrauterin
Care așteaptă străin privirea unui destin
Tremur din plin, te-am zărit, către tine vin!
Te urmăresc de sus, te strig dar nu răspunzi
Doar te plimb fără nădejde cu pași mici și cruzi.
Și te ating dar, tu nici nu sesizezi
Sau poate totuși simți ceva și crezi că visezi.
Nu are rost, pentru tine-s mut, pierdut
Mă aplec ca bătut, tăcut, îți dau un sărut
Și mă îndrept neștiut spre locul unde am crescut,
Unde netemut pânza vieții mi-am țesut.
Tu ai venit după mine ca scriindu-mi sonetul
Ești în camera mea, plângi, îmi mângâi portretul.
Eu îți zâmbesc, și-ți dau un sărut divin,
Stai liniștită-ți șoptesc, o să ne reîntâlnim.
Refren.
Cu totu-i atât de negru, sunt pierdut în absolut
Cuprins de un sentiment înăscut, necunoscut,
Susținut de forțe invizibile-s pierdut
Ca un surdo-mut, încerc să-ți zic ceva nepriceput.
Fiecare minut mi-e dat în reluare
Găsesc răspunsul la fiecare-ntrebare
Ca un bleg, leg cap la cap indiciile-nțeleg
Tre’ să culeg informație și-apoi să aleg
Înconjurat de-o aură pătată de păcate
Și o lumină-mi îndrumă mersul, văd mai departe.
Mă uit în spate, mă-ndrept în față din curiozitate
Forme albe, s***, spun cântând versuri minunate.
Muzica perfectă, ce împletește destinul
Nu mai suport locul ăsta, vreau să mă întorc la tine.
Nu mai pot să cânt, să plâng, să fiu, să scriu
Realizez, e târziu să mă-ntorc acasă viu.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele unui suflet pierdut după moarte, care încearcă să comunice cu persoana iubită rămasă în urmă. Exprimă regretul și dorința de a se întoarce, dar și acceptarea inevitabilului.