Curtezanelor.
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morții.
Fugi, glasul tău mă înfioară
Trimite-ți dorul să se culce..
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beție mă omoară..
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
– O, șarpe dulce al pieirii! –
Căci deși pari minunea firii
Ești al neantului simbol.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fascinație morbidă pentru o entitate feminină văzută ca o forță distructivă. Aceasta aduce moarte și deziluzie, fiind simbolul neantului însuși, deși la suprafață pare atrăgătoare.