Vreau
să te țin ca pe-o minune-n mâini
împerecheate-n fald de rugăciuni
amarnice regrete
de sorginte,
să nu-ți smulg inima
dintre cuvinte
şi să te port
ca pe-o mireasă-n umbra
din adâncul
poemului ce-ascunde
atâtea armonii şi ne-nţelesuri
de basme încrustate în eresuri.
Vreau
să te țin ca pe un fulg de șoaptă
căzută între fraze dar necoaptă
ca să-ți adaog ultima lumină
descătușată-n noaptea fără vină
al ultimului Eros
ce-mi rămâne
atâta timp
cât spui ce nu pot spune.
Vreau
adormirea plurității tale
în poala descojitelor petale
supuse sfâșierii din cuvinte
încă nespuse frazei care minte
atât lumina ochilor
cât şi durerea
sporind prin ea
tăcerilor tăcerea.
Vreau
umbra din cuvânt
ce se ascunde
în subterana grotelor
unde
din stalactite se renasc noi semne
mult mai subtile
şi mai demne
de-a strecura-n izvoare minerale
sperate de adâncurile tale.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a proteja și prețui o iubire, ascunsă și vulnerabilă, în mijlocul cuvintelor și tăcerilor. Este o căutare a esenței și a sensului dincolo de aparențe, într-un spațiu intim și subteran.