Rușinea tăcerii
se întrece cu pumnii
ce-și bat rătăcirea
în tam-tamuri pe pieptul
gorilei
din parcul poeților beți.
Cu tălpi stingherite
de colțuri urbane
mai umblă o pată
visând stropi
de umbre.
Geloasa lanternă
cu roiuri de muște
asmuță
lumina pe trei licurici.
Poemul e gata,
se scurge-n răspunsuri
de întrebări nespuse.
Să-ntreb
pulsul străzii
unde-i cadența
țârâitului din vers?!.
Puterea
a-ncetat să încolțească
în Dumnezeul care crește-n mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de deziluzie și alienare într-un peisaj urban dezolant. Naratorul caută sens și ritm într-o lume care pare să-și fi pierdut vitalitatea, sugerând o pierdere a credinței sau a speranței.