Un clopot sună-n depărtare,
E-un sat la margine de crâng,
Și clopotele tot mai tare
A serii beznă o străpung.
Mă-ntreb cuprins de îndoială
Oare cărarea la răscruce
Atâția ani fiindu-mi loială
Cât timp oare mă va mai duce?.
Și clopotele-n depărtare
Mai bat încet, tot mai încet;
Acuma bat o deșteptare,
Iar pentru mine-n un regret.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a incertitudinii viitorului, folosind imaginea unui drum tomnatic și a clopotelor îndepărtate pentru a evoca un sentiment de nostalgie și regret. Naratorul se întreabă cât timp va mai putea continua pe drumul său, simțind că timpul trece și că se apropie de un punct de cotitură.