Te rog să nu mă mai iubești când plouă,
Când vâlvătaia amurgului se-nclină
Spre toamnă!
Iubește-mă doar când umbrarul
Mai lasă raza frunții să răsară
Deasupra ochilor înlăcrimați.
Sau, chiar mai bine, nu mă iubi de loc
În trecerea prin umbrele lăsate
Pe caldarâmul sunetelor rare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de a nu mai fi iubit în momentele dificile, sugerând o iubire condiționată sau o respingere a atașamentului în perioadele de tristețe. Vorbitorul preferă să nu fie iubit deloc decât să fie iubit doar parțial sau în anumite circumstanțe.