Totul ți s-a părut un vis,
Poate-o legendă, cine știe,
Și multe versuri tu ai scris
Pe pagini albe de hârtie.
O țară ca în basme, spui,
Acum la despărțire,
Și văd cum azi te indispui
În gânduri și-n simțire.
Dar n-a fost vis unde ai fost,
Pădurea te-a iubit,
Și frunzele un adăpost
Ți-au dat, și ai zâmbit.
Nu te-ntrista, grădina-i goală
Dar plină e când te așteaptă
Și de o uiți, ea se răscoală
Spunându-ți poezii în șoaptă.
Așa-s poeții, văd în floare
Ca Rilke întreg paradisul,
Când peste câmp bate o boare
Scoți deîndată manuscrisul.
Cât de frumos e dacă-n piatră
Vezi lumi întregi, statui depline
Nepuse încă laolaltă,
Un univers doar pentru tine!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea schimbării și găsirea frumuseții în lucrurile simple, chiar și în momentele de tristețe. Încurajează ascultătorul să vadă lumea cu ochi de poet, găsind universuri întregi în detalii mici.