Pui drumețesc între ouă, ochi de cloșcă
amuțiți în fire de paie și păianjen;
ochi caută
ochi pipăie
ochi traversează temeiuri.
Potcoava și mai are toate cuiele iar strada
mulți ochi de maici, pași de copii și ochi de cloșcă.
În pupile se-nchid jaluzele de frunte:
mâine este o altă zi.
De-a berbeleacul se dau brazde,
rădăcini ușoare și-nșoldate;
dincolo, undeva, nu aiurea
luna sparge
ferestrele
mult prea urban
și totuși pare-atât de pașnic totul!
Sensul versurilor
Piesa juxtapune imagini rurale și urbane, sugerând o coexistență surprinzătoare și o liniște neașteptată în mijlocul agitației urbane. Versurile explorează tema observației și a percepției, cu accent pe ochi ca ferestre către lume. În ciuda contrastelor, se conturează un sentiment de armonie și acceptare.