Și-un porumbel ce mi-a adus
mesajul pierderii-ncepute
în Elizeu spre Armagedon
în lupta facerii cu răul
ce mă-nconjoară ca o ceață,
tot mai în floarea răutății,
tot mai în fructul cel oprit.
Un ritual ce-n bolta neagră
împerechează neștiutul
cu toate cele începute
sfârșite-n noi
noi doi
și lumea.
Lupta facerii – pe-o floare –
s-a oprit nestingherită,
rosa-roșie ș-albastră,
dând tăcerii visul,
lupta facerii cu răul,
a izbânzii fără cuget,
fără scutieri sau scut!
Și când totul se oprise
ne-a adus un porumbel
un mesaj de stalactită
încrustat pe-o stalagmită
cum că lupta-i terminată,
obosită,
pietruită-n
Armagedon-Elizeu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară și cosmică între bine și rău, sugerând un ciclu continuu de pierderi și izbânzi. Imaginea porumbelului aducând mesaje simbolice subliniază natura abstractă și spirituală a acestei lupte.