Nu-ți mai lăsa cartea în soare,
Se ofilește,
se-ncovrigă
coperta
sub care paginile pline
de versuri încă netrecute
pe pagini ce se-ngălbenesc –
Tu ai plecat imaculată
cu păsările călătoare,
cu cartea noastră
încă nescrisă
ce se-ofilește,
se-ncovrigă
și-ngălbenită-mi amintește
că ai plecat cu călătoare
Mediterane,
imaculate păsări albe –
Cu fruntea încrețită stau
și-aștept…
aștept ultimul nor ce-aduce vestea
unei iluzii trecătoare…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre trecerea timpului și pierderea unei persoane dragi. Naratorul așteaptă un semn, o veste, dar este conștient că este doar o iluzie trecătoare.