De ce nu mai particip la colocvii
(Parodie serioasă după Topârceanu).
Întâi, fiindcă-mi este lene..
Al doilea, nu prea sunt dorit
În cercurile prea viclene
Care în țară au sporit..
Al doilea, fiind invidiat
Nu-n față, ci doar pe la spate
Mă simt ca un concediat
Din marea voastră unitate!.
Al treilea, nu mai cred în critici
Și nici în munca ce-o depun,
A patrulea, prea mulți politici
Cărților mele se opun..
Al cincilea, scriu poezie
Și toți mă văd traducător,
Al șaselea, n-am fantezie
Să fiu cu ceilalți jucător,.
Și astfel îmi este rușine
Să tot cerșesc o prezentare
A unei cărți scrisă de mine
Să spun: „e bună și că-i ‚tare’”!.
Al șaptelea, îmi vine greu
Să mă prezint la Uniune
Cu tot ce-am scris la apogeu
Și să le cer o poțiune.
Ce s-o înghit cu apă multă
După a lor strictă dozare..
Al optulea, n-accept consultă
Celor ce vor centralizare!.
Al nouălea, prea scumpă-i viața
S-o irosesc la bătrânețe,
La București să merg în fața
Celor ce pun în roate bețe.
Și să-i întreb: „îmi dați și mie
Măcar o diplomă, un premiu
Sau cel puțin doar o hârtie
Că scriu și eu, nu că sunt geniu.. ”.
Al zecelea, nu pot admite
Ca mediocrii, excelând
Să dau și eu acele mite
Principiile-mi violând!.
Al unsprezecelea, e unul
Acolo sus pus tot de voi
Care desparte răul, bunul
Doar după ale lui nevoi..
Al doisprezecelea e ceasul
Când tragi bilanțul vieții tale
În care-ți redresezi compasul
Și vezi că ești doar un „matale”..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de mediul literar și academic, criticând ipocrizia, invidia și corupția. Autorul își justifică retragerea din acest mediu, preferând să-și păstreze integritatea și să-și reevalueze viața.