Un vers s-a înălțat spre cer
Căzând pe pomi ca un mister
Prin degetele unui zeu
Sclipind pe cer un curcubeu.
Metafore se-adună-n stele
Sclipind mai tare printre ele,
Sclipind în ochi ca dorul meu
Dup-un adânc de curcubeu.
Dactilele străbat lumina
Din Israel pân’ la Medina
Unde profeții-n semizeu
Așteaptă clipa-n curcubeu.
Cuvântul cade pe pământ
Nici prea frumos și nici prea sfânt,
Ca un profet în mausoleu:
Cuvântu-i doar un curcubeu.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea curcubeului ca simbol al misterului, al divinității și al cuvântului sacru. Versurile sugerează o căutare spirituală și o contemplare a sensurilor ascunse în lume.