Străin ți-e drumul pe care luni întregi
te-ai dus lăsând urme de vise,
și anii ce-au trecut sunt mulți, străini
și anii ce ți-au șters din ochi lumina
rămasă-n jar sub patina de vatră.
Nu-ți amintești poteca ce-ai călcat-o
în fiecare zi urmându-ți noaptea,
acea frumoasă neagră de acasă,
acum o umbră doar pe drumul ce-l străbați.
Ce-ți mai rămâne din merindea pusă
într-un batic purtat cu tine-n lume?
O firmitură râncedă și rece
ca pieptul unde a tăcut plecarea.
Nu te uita ce vei lăsa în urmă
acolo din înstrăinarea tristă
de care fugi de când ai pus pe foc
ultimul lemn din ultima speranță.
Acum te-ai regăsit, dar unde-s ceilalți
ce ți-au stropit cu lacrimi drumu-n lume?
Sunt toți acolo dar cu ochii mari
se uită la străinul fără lacrimi
cu ochii-ntorși spre ce n-a regăsit.
Ce trist e pomul plin de fructe coapte
dar fără muguri când îl prinde ziua
cu zori primăvărateci fără rădăcini:
Un pom de iarnă.. doar un pom de iarnă –
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de înstrăinare și regret al unei persoane care s-a îndepărtat de casă și de trecutul său. Acum, ajunsă într-un punct al vieții în care se simte pierdută, realizează că a pierdut legătura cu originile și cu cei dragi, simțind un gol interior și o tristețe profundă.