O nouă stea-mi apare-n suflet
Plină de grație… – minciuna erei noastre –
O inspir nedumerit, de gât mă prinde,
N-o respira că mă distruge.
Deci unde este calea cea de mijloc
În acest haos, în acest tumult –
Și între noi unde-i al treilea
Care ține deasupra noastră-ntreaga boltă?.
Mi-e teamă să întreb din nou:
Istoria este un jgheab
Hrănit de plăgi și de durere?
Un epilog veșnic și nou –
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de deziluzie și deznădejde față de istorie și existență. Naratorul se confruntă cu o realitate percepută ca mincinoasă și distructivă, căutând un sens într-un haos aparent fără sfârșit.