Mi-am băgat gândul într-o cutie să nu iasă,
Foaia și pixul demult stau pe masă
Și mă așteaptă ca să vin să le mai zic ceva,
Da’ nu am chef acum, aș face altceva.
Nici vocea parcă nu mă mai ascultă,
Nu mă mai aude nici ea, acum e mută.
E multă liniște, da’ e și zgomot,
Un hohot înfundat s-aude, eu dau în clocot.
Că nu mai pot să țin piept, nu,
Nu mai pot să stau drept, nu, nu,
Nu mai pot s-aștept, nu, nu,
Am ajuns defect, ha, tu!
Niciodată n-ai plecat privirea,
Că eu am stat s-aștept, tu mi-ai scuipat mândria.
N-am să pot să uit că atunci când îmi era sete,
M-ai lăsat să zac pe jos fără urmă de regrete.
On Vineland past the candle shrine that burns on every night for
Someone
She lets herself go like an angel in the snow
She lays down on her back
Down on her back – she.
Atunci când închid ochii, mă simt pe mine,
Simt că mulțimea freamătă, mă cheamă, e bine!
Emoții răzbat prin mine și gânduri sublime,
Cineva îmi zice: „Andrei Hain, trăiești bine?”
Iar la final una trage de mine, cică să-i semnez
(Hai, îmi dai un autograf?)
Mă simt penibil, nu mi-a plăcut niciodată să visez,
De ce în vis nu accept și plec?
Doamne, cât de mult am așteptat acest moment
Și nu-i firesc să dau înapoi când totu-i bine.
Îmi pare rău că tu n-ai fost aici să fii cu mine,
Rămâi cu bine, beat-ul meu drag!
Nu am avut nevoie de prietenă să spun că trag de șpag,
În sac tot ce e larg
Și poate odată o să-mi amintesc ceva mai vag
Cum era atunci când nopțile treceau în larg,
Rupând o foaie veche, mâzgâlită tot cu drag.
On Vineland past the candle shrine that burns on every night for
Someone
She lets herself go like an angel in the snow
She lays down on her back
Down on her back – she.
Nici nu mai știu exact cine sunt,
Sunt Ch’l de acum sau ăla ce-l știi demult?
Demult a secat totul, dar alții au pus botul
Cum că eu nu am inimă, uite că am!
Piesa asta-i pentru mine, deci cuvintele-mi sunt fani!
Mai am două mii de gânduri adunate,
Zeci de nopți și poate câteva șoapte,
Câteva șoapte ce acum îmi țin companie,
Ce acum m-alintă, ha, mă îmbie.
Cuvinte dulci de mult n-am auzit, nu, nu,
Am făcut un pas și m-am lovit de zid,
Însă gândit, hai să continuăm, ne consumăm
Pentru nimic, nu-i nimic că progresăm.
Da’ până când, băi, până când nici eu nu știu,
Poate d-aia ne-am și dus gândul în pustiu.
On Vineland past the candle shrine that burns on every night for
Someone
She lets herself go like an angel in the snow
She lays down on her back
Down on her back – she.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de introspecție și dezamăgire față de trecut și prezent. Artistul reflectă asupra propriilor gânduri și emoții, oscilând între vis și realitate, căutând un sens în mijlocul confuziei.
