Ți-ar plăcea, uneori, să fii o pagină goală?
Găsindu-te în așteptarea unei pete de cerneală
Și ai trece prin atâtea mâini
Ai purta atâtea amprente
Un spațiu gol la-ndemâna oricui
Căutând cuvinte.
Oare vrei să afli cât de groasă îți e pielea?
Dacă lasă să mai intre uneori lumina
Unei zile reci de ianuarie,
Pe trotuaru-nghețat lângă un chioșc de ziare
Și dacă nu te doare, atunci ce rost mai are?.
Sub pielea asta e băgat altcineva (altcineva!)
Altcineva în afară de mine
Și știu acum că am ajuns să fiu
Victima propriilor cuvinte.
Ai scris istorie cu mine!
Ai scris istorie cu mine!.
Și spune-mi tu, care m-asculți acum
Dacă îmi voi servi scopul oricum
Oare a meritat cu adevărat
Timpul ce mi s-a acordat.
Ce o să faci? Unde-o să mergi?
Ce o să spui? Ce prietenii ai să dezlegi?
Când acest cântec nu va mai fi de-ajuns
Să-ți îndulcească seara..
Ce o să faci? Unde o să mergi?
Ce o să spui? Ce prietenii ai să dezlegi?
Când acest cântec nu va mai fi de-ajuns
Să-ți îndulcească seara..
Sub pielea asta e băgat altcineva (altcineva!)
Altcineva în afară de mine
Și știu acum că am ajuns să fiu
Victima propriilor cuvinte.
Tu ai scris istorie cu mine!
Tu ai scris istorie cu mine!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de vulnerabilitate și căutarea unui sens. Vorbește despre impactul pe care ceilalți îl au asupra noastră și despre lupta cu propriile cuvinte și așteptări.