225 de zile sub iarbă
şi tu ştii deja mai multe decât mine.
Ei te-au lăsat demult fără sânge,
eşti un băţ uscat într-un coş.
Aşa merg lucrurile?
În camera asta orele dragostei
mai fac încă umbre.
Când ai plecat
ai luat cu tine aproape
totul.
Nopţile îngenunchez
în faţa tigrilor
care nu mă vor lăsa să exist.
Ceea ce tu ai fost
nu se va întâmpla încă o dată.
Tigrii m-au descoperit,
iar mie nici nu-mi pasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund după pierderea unei persoane dragi, Jane. Naratorul se simte copleșit de amintirea ei și de imposibilitatea de a mai retrăi acele momente, confruntându-se cu o realitate crudă și acceptând-o cu resemnare.